Deznădăjduirile maimuţei. O mărturie ştiinţifică

Mă căznesc cu blana plină de noroi
Să ating cu labele-mi înfometate cerul.
Am şi uitat cât glod am urcat...
Câtă răbdare să mai am?
Eu care-mi scurg clipele şi viaţa
Ca firele din blană prin degetele întotdeauna verzi  ale junglei...
Trebuie să merg! străluci acelaşi gând.

În urma ei rămase doar nişte blană
Căci foşnetul s-a stins demult.
Ah, ÅŸi  cărarea...

De voie, de nevoie

Marinar de mare mare
Vântu-i fără de hotare.
Tu ai doruri ÅŸi fioruri
La cingătoare.

Marinar de apă dulce
Ai veni? Unde te-ai duce?
Noaptea-n barcă se strecoară şi
Te poartă ca pe cruce,
Marinar de apă dulce.

Marinar de viaţă aspră
Ce te-aduce? Ce te mână-n
Noaptea albastră?
- Curentul.

Straturi feat. Layer

Cât de mic e gândul cel mai mic
Şi cât de mare e muntele cel mai mare pe care îl poate muta?
Răspunsul, prieteni, e suflare de vânt (mulţumim artistului)
Peste deşertul nisip de la mormânt.

Lăsaţi, prieteni, căpăstrul gândului cuminte
Să zburde ca pegasul dincolo de aştrii.
Îndrăzniţi!

Existenţa inexistenţei. Un banc

De câţi budişti e nevoie să înfileteze un bec?
De doi.
Unul care îl înfiletează şi unul care nu.

De câte ori înfiletează budiştii un bec?
De două ori.
O dată da şi o dată nu.

Amprente

De pe urma minţii de pe urmă
Nu s-a ales nici o urmă.
S-a găsit, însă, un scaun
Pe care venerabilul dormea.

Merry Xmas, am plecat

- Auzi, bătrâne, munţii sunt făcuţi din spuma mărilor,
Iar spuma este aspiraţia cea mai înaltă a apei.
- Să mai picur un pic atunci...
Veni răspunsul.

Ţărănisme

La noi la ţară, pe arătură
Creşte numai prăjitură.
Lanul dulce-n vânt adie,
Cozonacii-s pe câmpie.

Plouă cu frişcă.

Politică

Costică, să ştii-că
Lumina nu-i mică
Åži lumea e mare...

Ocaua ţi-e mică,
Ne strânge tare
A ta proastă prinsoare,
Palma mă furnică.
Costică, o să mori....

Luna  plină de lumină
Se aÅŸterne peste sat.

Rozaliu de toamnă

Rozmarin ÅŸi rozbombon
ÃŽÅŸi mulgeau privirea
De curcubee rozpurcel.

Bineînţeles că diafanele roze fante
Roz cu picăţele ar fi râs,
De nu petalele graţios
În rozariu s-ar fi plâns.

Porcul râmă, rim şi eu

Mi-am croÅŸetat crocodilul
În poşeta învrăjbită în vrejul
De fasole al harapului alb.
- Da' nu ţi-am zis eu!?